top of page

HAPPINESS HUNTERS

spectacol fizic de teatru-dans

Regizor:

Györfi Csaba

Spectacol realizat pe baza filmului Requiem pentru un vis, de Darren Aronofsky şi pe baza textului Nefericiții de Milán Füst.

Happiness Hunters

Spectacol realizat pe baza filmului Requiem pentru un vis, de Darren Aronofsky şi pe baza textului Nefericiții de Milán Füst.

Györfi Csaba.jpg

Regizor:
Györfi Csaba

ANSAMBLUL NAGYVÁRAD în stagiunea 2025–2026 Secția de Dans Contemporan Coordonator de secție Kerekes Dalma Gabriella Barabás Hunor Barkóczi Réka Györfi Csaba koreográfus m.v. Törteli Nadin m.v. Secția de Dans Popular Coordonator de dans Rencz Norbert Fodor Virág Forgács-Popp Jácint Imre Béla Krupár Luca Ördögh Géza Papp Zsuzsanna Rácz Imre Adrián Szabó József Tábori Sára Tóth Hajnal organizator Bántó Viktória designer de costume Cristina Breteanu m.v. operator sunet Jónucz Gábor regizor technic-costumier Kerekes Emma operator lumini Lázár Attila

PREMIERELE STAGIUNII Sala Transilvania Happiness Hunters regizor: Györfi Csaba Lázár Ervin-Závada Péter-Szirtes Edina Mókus: Sărmanul Dzsoni și Árnika regizor: Novák Péter Sala Mare Păsările cerului regizor: Tőkés Zsolt

25.09.01.11.22.03-4..._edited.png
25.09.03.21.49.43-2-2.jpg

Happiness Hunters este un spectacol intens de teatru fizic centrat pe corp, care evocă relațiile umane crude și sufocante din piesa „Nefericiții” de Milán Füst și lumea tulburată, vizual suprasaturată, din „Requiem pentru un vis” de Darren Aronofsky. Un lucru important este comun celor două capodopere: personajele sunt blocate într-un culoar imaginar, într-un tunel din care nu găsesc ieșirea. Echilibrându-se pe marginea disperării, încearcă să trăiască sau mai degrabă să supraviețuiască. Se vede clar ce ar trebui să schimbe fiecare personaj în viața sa pentru a putea scăpa și pentru a depãşi momentele cruciale. Așa cum se întâmplă în viața de zi cu zi, vedem limpede problemele altora, știm exact ce le-ar putea fi de folos, pentru cã din afară lucrurile par mult mai clare. Şi totuşi, între timp se pune întrebarea: Noi, cum stăm cu căutarea fericirii noastre proprii? Gãsim scãparea când momentul crucial apare? Observăm mâna de ajutor, care n-i se întinde? Spectacolul caută răspunsuri la aceste întrebări pornind de la convingerea, că fericirea nu se gãseşte în lucruri mari, ci în gesturi mici, zâmbete şi priviri mai atente. Trebuie doar să le vedem și să le observăm, pentru că ele sunt acolo.

DISTRIBUȚIA Barabás Hunor Barkóczi Réka Kerekes Dalma–Gabriella Krupár Luca Nagy László Zsolt Rencz Norbert Törteli Nadin m. v. Regizor: Györfi Csaba Dramaturg: Czvikker Katalin Costume: Cristina Breteanu Scenograf - decor: Golicza Előd Muzica: Trabalka Cecília Sound design: Hodu Péter

COSTUME

Cristina Breteanu

IMG-20250915-WA0028.jpg
IMG-20250915-WA0027.jpg
25.09.03.21.24.27-2.jpg

Regizorul și scenografa în plină discuții privind costumele piesei
 

Cristina Breteanu

Personajul pe care îl interpretează Kerekes Dalma - Húberné -, este cel mai excentric dintre toate personajele. De aceea primul gând a fost către piesele vestimentare mai excentrice, atât ca și culoare cât și ca imprimeu sau texturā. În acest context, aproape cā se disting de la sine imprimeul de leopard, folosit aici din cap pânā în picioare, culoare roz, penele roz sau pantofii cu puf de pene. Accesoriile supradimensionate, cerceii mari, pālārie decoratā pe înălțime sau accesoriile de tipul mărgele la gât. Pentru mine ca scenograf, compoziția costumelor excentrice este întotdeauna o savoare, cu cât e mai "deplasat" costumul din tipare, cu atât îmi place mai mult sā îl creez.

IMG-20250915-WA0029.jpg

ECOUL GÂNDURILOR

25.09.03.21.22.04-5-2 (1).jpg
25.09.03.21.14.54-2 (1).jpg

 Mă scoți pe ușă? Atunci intru pe fereastră.
Nu îmi dai? Atunci iau.
Nu mă iubești? Îți cerșesc iubirea, îți ating sufletul prin șantaj.
Sunt un actor pe scena vieții, mă joc cu măști și cu roluri.
Oare, a avut vreun sens drumul meu?

 Nu sunt un exemplu bun. Mai degrabă o avertizare. Am și eu triunghiul meu sacru: familie, alcool, violență.

25.09.03.21.24.57-2-2.jpg

 Sunt cel care vrea mereu să ajute, chiar dacă se consumă pe sine pe acest drum. Lupt pentru fericire ca și cum tot universul ar depinde doar de mine. Dar sistemul e mai puternic: strivește bunele intenții, visele și credința. Așa am ajuns și eu din rolul salvatorului un căutător ai fericirii.

25.09.03.21.14.33-2.jpg

 Dacă am un măr frumos și unul stricat, mai bine nu aleg niciunul.
Dacă autobuzul pleacă din fața mea, nu mai alerg după el.
Oare va sosi ziua în care mă pot bucura din nou de răsărit și nu va trebui să-mi cer iertare pentru faptul că exist?
Fragilitate. Roșu aprins. Un fluture prins în borcan. Picături de rouă într-o mlaștină. O lamă tocită de ghilotină.

25.09.03.21.23.24-2.jpg
25.09.03.21.12.53-2.jpg

 Ce ar trebui să fac ca să simt, în sfârșit, ceva adevărat?

 Cred că am tot ce trebuie pentru ca femeile să mă accepte și să mă iubească. Glumesc: topor, ciocan de măcelărie, bani și cârnați. Și totuși nu înțeleg ce le lipsește. Poate că nu eu sunt problema.

25.09.03.21.13.11-2.jpg

 Când am reușit să fac totul ce îmi stă în putere pentru ceilalți, atunci, îmi voi găsi liniștea interioară. Poate, într-o zi, totul se va așeza la locul lui.

INTERVIU CU REGIZORUL GYÖRFI CSABA

25.09.03.21.35.08 (1).jpg

Personajele din„Happiness Hunters” se bazează pe cele din drama „Nefericiții” de Füst Milán și filmul „Requiem pentru un vis” de Darren Aronofsky. Dramaturgia spectacolului în ce măsură este construită pe acțiunea acestora? Sunt întâmplări care vor părea cunoscute celor care au văzut filmul? Într-adevăr, personajele sunt inspirate din aceste două capodopere, dar nu am insistat să urmărim dramaturgia oricăreia dintre ele. Povestea noastră este mai degrabă o fuziune a celor două. În ambele, personajele trec prin evenimente extreme, sunt în situații disperate, viețile lor par blocate în impas. Noi încercăm să analizăm aceste destine și să le reflectăm într-o oglindă oarecum distorsionată. Fiecare om dorește fericirea într-un fel sau altul, dar ea înseamnă ceva diferit pentru fiecare. Căutarea fericirii este firul dramaturgic principal al spectacolului.

De ce ai decis să adaptezi aceste două opere clasice? Care ar fi motivul pentru care spectacolul poate fi relevant pentru publicul de azi? În primul rând operele originale mi se par interesante pentru că abordează teme universale și eterne. În al doilea rând, din punctul meu de vedere, cele două materiale rimează între ele într-un mod surprinzător. Această realizare m-a determinat să creez o nouă operă din esența celor două, adică un spectacol de teatru fizic din îmbinarea unei drame și unui film. Spectacolul nostru este despre viață, despre modul în care încercăm să ne agățăm sau uneori renunțăm la ea, și despre călătoria dintre aceste două extreme, pe care o parcurgem în încercarea de a ajunge la destinație. Este despre noi.

25.09.03.21.49.15-4 (1).jpg

Ansamblul Nagyvárad montează din ce în ce mai multe spectacole de teatru fizic. Ce înseamă acest gen pentru tine, în ce diferă un spectacol de dans? Care e cea mai mare provocare pe care o prezintă pentru tine ca autor și pentru pubic? Pentru mine, acest gen este limbajul teatral în care mă simt cel mai confortabil, în care îmi pot exprima cel mai bine viziunea asupra lumii. Înseamnă mai mult pentru mine decât limbajul spectacolului de dans, deoarece acest gen nu urmărește plăcerea estetică, nu caută să impresioneze prin frumusețea și puterea dansului, ci cere o interpretare mult mai complexă, centrată pe corp și suflet, care pune la încercare actorul-dansator și care, fără a folosi textul, spune o poveste, trezește sentimente și îndeamnă la acțiune. Încearcă să apeleze în același timp atât la intelect, cât și la emoții. Provocarea este întotdeauna să fac subiectul pe care îl abordăm interesant, ușor de înțeles, abordabil și important pentru spectatori. Publicul vine la teatru pentru că se așteaptă să fie impresionat de ceea ce vede; are nevoie de ceva ce nu poate trăi decât acolo și atunci. Iau această responsabilitate foarte în serios.

Spectacolele de teatru fizic ale trupei sunt adesea montate pe scena de studio. Cum lucrezi în acest spațiu? Cât de importantă este pentru tine proximitatea fizică a publicului? Mecanismul acestui gen presupune proximitate. Astfel, între spectator și interpret poate avea loc un act mai personal.

La repetiție am văzut că dansatorii lucrează cu mimică foarte expresivă Tu le-ai cerut asta? Acest limbaj presupune ca jocul corporal și cel facial să nu se despartă. Le cer interpreților o prezență cu toată ființa. Sunt momente în care expresiile faciale primesc o atenție mai mare, dar scopul este întotdeauna acela de a avea un limbaj corporal unitar, care să contureze personaje și intenții precise în spațiu.

IMG_8621.jpg

Am simțit că în unele scene încercați să introduceți o notă mai ușoară în tragediile umane prin folosirea umorului exprimat prin mișcări și expresii faciale sau priviri mai intense. Cum apare umorul în mișcare? Umorul este un element esențial al oricărei tragedii, dar și al teatrului. Umorul limbajului corporal este unul dintre cele mai interesante și, în același timp, cele mai dificile elemente ale acestui stil. Nu este vorba de un umor care te face să râzi în hohote, ci mai degrabă de o recunoaștere mai profundă care te îndeamnă să zâmbești și care provine din situații absurde, din natura și intențiile denaturate ale personajelor. Este la fel de distractiv, dar are un impact mai profund.

IMG_8662.jpg

SCENOGRAF-DECOR

Golicza Előd

1b1f4aa3-dd92-402e-bf53-68266406cb45.jpg

Spațiul „Happiness Hunters” e ca un apartament absurd, pe care, în cursul spectacolului, îl transformăm într-un teatru al viselor și al amintirilor. Pereții delimitează spații diferite de locuit, însă acest lucru este adesea dizolvat de natura instalațională a elementelor vizuale, astfel încât pentru spectator, decorul va părea o cușcă plutitoare, indivizibilă. Podeaua este un covor vechi în carouri – ca un fragment de amintire din trecut –, iar piesele de mobilier așezate jur-împrejur – o canapea, o măsuță, o oglindă murdară sau o cadă ruginită – care evocă amintiri din trecut sau ruinele unor dorințe. O lume interioară apusă, prăfuită, care poate părea cunoscută, dar totuși distantă – ca un apartament abandonat, distrus, pe care toată viața am încercat să-l evităm. Acest mediu suprarealist este mai mult decât un spațiu: e o metaforă a unor stări sufletești, a dorințelor și temerilor mereu schimbătoare care sunt apar impregnate de dinamismul emoțional și cinetic al spectacolului.

9f78b0ff-b1a8-49e4-97f6-8a2aff2dffcd.jpg

Ne rezervăm dreptul de modificare a programului. 

Teatrul „Szigligeti Színház” este o instituție publică finanțată de Consiliul Județean Bihor.

 

Sponsor principal:

 

CONTACT

Secretariat

E-mail: titkarsag@szigligeti.ro

Tel: 0359/800-533

Organizare

E-mail: szigligetiszervezok@yahoo.com,

szervezok@szigligeti.ro

Agenție

(intrare din strada Madách)

Tel: 0259/401-140
 

www.szigligeti.ro

Facebook:

Szigligeti Színház Nagyvárad

Teatrul Szigligeti Oradea

Instagram: szigligeti.varad

YouTube: szigligetitarsulat

logo sintezis fb nou.png

Editat de / interviu realizat de:

István Zsuzsanna

Tradus de:

Lőrincz Ágnes Irén

Corectură:

Fazakas Márta, Kádár Claudia Erika 

Afiș:

Golicza Előd

bottom of page