14+

Discuție cu regizoarea Dóra Dobrovszki Să rezumăm în câteva propoziții parcursul tău de până acum… M-am născut la Budapesta și am studiat la Universitatea de Arte din Târgu Mureș, în clasa lui László Bocsárdi, la secția regie de teatru. Trăiesc în România de opt ani și, atât ca artistă, cât și în viața personală, mă simt de-a locului. Înainte de regie am studiat dramaturgia, lucru care ulterior m-a ajutat mult în lucrul cu textele. Ce lucrări ai avut anterior? Am regizat Livada de vișini de Cehov, într-o coproducție între Universitatea de Arte din Târgu Mureș și Teatrul Național din Târgu Mureș. Dintre examenele mele de regie, am jucat mult Cutremur în Londra — am participat la numeroase festivaluri, de la litoralul românesc, prin București și Craiova, până la Bratislava. Cel mai recent proiect al meu este spectacolul 4 și jumătate, prezentat la Studioul Yorick. A fost interesant pentru că nu s-a bazat pe un text dramatic preexistent, ci pe improvizațiile și poveștile actorilor, din care s-a născut scenariul. Ce criterii au stat la baza alegerii piesei? Am vrut să regizez un spectacol cu puține personaje, pentru că nu mai făcusem niciodată așa ceva — până acum am lucrat mereu cu distribuții mari. În plus, încerc mereu să aleg piesele în funcție de actori, și universul lui Martin McDonagh îmi este foarte apropiat — îmi plac mult piesele și filmele sale. El surprinde cu precizie și umor negru complexitatea relațiilor umane, dilemele eterne ale violenței, iubirii și singurătății. Care este provocarea pentru un regizor atunci când lucrează cu un text atât de precis construit, cu un mecanism scenic aproape „partiturizat”, cum este Regina Frumusetii din Leenane? Când am început să lucrez cu dramaturga Orsi Marton, am simțit că piesa oferă multe posibilități — este, în mai multe puncte, deschisă și nelimitată. Odată ce am început repetițiile cu actorii, a devenit clar că putem adăuga multe straturi personale. Procesul de lucru a fost foarte deschis și plin de energie pozitivă, ceea ce a permis ca multă subiectivitate — perspective și senzații personale — să se integreze organic în structura spectacolului. Traducătorul László Upor a scris despre Regina Frumusetii din Leenane că este o tragicomedie, sau mai degrabă o tragedie la care trebuie să râzi tot timpul. Ce gen are montarea ta? În spectacolul nostru, centrul este Maureen — m-au interesat anxietatea, lupta și singurătatea ei. Cum ne pot închide fricile în situații din care cu greu, sau deloc, putem ieși? Mag, mama, se confruntă și ea cu aceleași probleme, fuge de propria singurătate. Mi s-a părut important ca personajele masculine să nu fie doar figuri de hârtie, menite să sprijine firul principal mamă–fiică, ci ca și tragedia lui Pato și a fratelui său Ray să primească greutatea cuvenită. Imposibilitatea situațiilor și lipsa de perspectivă a destinelor umane fac povestea ridicolă, astfel încât spectacolul nostru este, în esență, o comedie neagră, dar cu accente puternice de dramă și sensibilitate. Cât de important este contextul geografic și social care dă naștere intrigii piesei? Ne putem regăsi și noi în el? Cred că situația specific irlandeză — faptul că li s-a luat țara, limba, sentimentul permanent de lipsă a unui cămin — este, de fapt, ceva ce mulți dintre noi putem înțelege și trăi. În spectacol, am dorit să subliniez caracterul universal al acestei condiții umane, astfel încât să nu poată fi fixată în timp sau spațiu. Regina Frumusetii din Leenane vorbește despre deformarea emoțiilor umane și despre efectele problemelor sociale, cum ar fi izolarea sau criza identității, asupra individului — indiferent de locul în care trăiește.